Temă de proiect

Când Dumnezeu era la şcoală, a trebuit, la final de an, să facă, printre alte teme, un proiect. Deşi îndrumătorul s-a cam opus, El a insistat să creeze o lume.

-Bine, dacă ţii neapărat, dar să n-o faci prea mare şi, uite, vei folosi doar un colţ mai îndepărtat dintr-o galaxie experimentală. Încă n-ai priceperea necesară unui proiect interactiv şi nu trebuie să interferezi cu celelalte proiecte ale colegilor din anii terminali. Dacă ceva iese prost, sigur mă voi alege cu o penalizare de 10% la ambrozie pe trei milenii şi chiar n-am chef de asta. i-a zis îndrumătorul.

-Dar, nu-i adevărat că practica e cel mai bun învăţător ? Aşa voi învăţa mult mai multe şi voi căpăta experienţă pentru un proiect serios.

-Da. Dar aici e vorba de-o lume. Adică, orice stângăcie se reflectă asupra unor biete fiinţe. Şi, la urmă, ce-o să faci cu lumea aceea ?

-Păi, nu ne-aţi spus dumneavoastră la curs că majoritatea lumilor create se autodistrug în faza a treia de evoluţie ? Probabil că nu va trebui să ne batem capul prea tare. Problema se va rezolva de la sine.

-Dar, dacă nu se vor auto-distruge ? Dacă trec de faza a treia de evoluţie şi se împrăştie prin spaţiu, aşa imperfecţi cum sunt ? Ar putea infecta alte proiecte serioase !

-Pot oricând ajusta traiectoria unui meteorit dacă lucrurile tind să scape de sub control, deşi mă cam îndoiesc că va fi necesar. Lumile colegilor de anul trecut s-au distrus toate. Ba şi-au consumat resursele nechibzuit, ba au declanşat epidemii care le-au anihilat, ba chiar, lumea lui Burm s-a războit până la distrugere totală. Acela a fost un proiect interesant !

-Minţi necoapte ! Sunteţi însetaţi de sânge şi putere ! De aceea e bine să aveţi restricţii ! Îl bănuiesc pe Burm c-a incitat ambele părţi, împingându-le spre războiul acela. Nu-i etic, să ştii !

-Eee, doar sunt experimente ! Toţi colegii vorbesc încă de lumea aceea de acum câţiva ani care a început, datorită unui comete gigantice, să alunece încet spre steaua în jurul căreia gravita. A fost extraordinar să urmăreşti evoluţia spirituală a acelei lumi conştiente că e condamnată.

-A fost crud ! Oricum totul a degenerat în haos cu mult înainte de cataclism.

-Dar a fost fascinant ! Unele soluţii propuse au fost cu totul originale în concept, chiar dacă n-au ajuns să fie puse-n practică. Mi-au dat câteva idei..

-Exact de asta mă tem…

Dar, Dumnezeu se uita cu ochi cuprinşi de o nerăbdare atât de adâncă, încât îndrumătorul ştia că nu-l va putea opri. Aşa că oftă, învins.

-Uite cum facem. Orice fiinţă faci, să fie fragilă şi cu o viaţă destul de scurtă. Le vei face un mecanism genetic care să le programeze durata vieţii. Speciile inteligente să nu aibă un IQ prea mare ! Ba, pentru primul tău proiect, să nu faci decât o specie inteligentă !

-Dar, e mai interesant cu mai multe specii inteligente !

-Ştii ce ? Nu întinde coarda, că mă răzgândesc ! La calificativul pe care-l ai până acum aş putea să-ţi dau să creezi o lume lipsită complet de viaţă ! O singură specie ! Da ?

-Bine, bine !

-Şi le faci vulnerabile la radiaţii ! Aşa n-o să poată pleca prin spaţiu aiurea ! Aaa, era să uit ! Ecranezi sistemul acela de restul galaxiilor ! Nici un mesaj de nici un fel nu intră sau nu iese de-acolo !

-Păi…

-Nici un „păi” ! Iar vrei să interfereze cu semnalele altor lumi şi să ne trezim cu toată comisia de disciplină pe cap ? Lasă-i să fiarbă în suc propriu, acolo, în lumea lor ! Când se apropie de stadiul trei de dezvoltare să mă anunţi ! Dacă nu se auto-distrug, nu putem risca să-i scăpăm prin Univers ! Nu uita ce-ai promis cu meteoritul acela ! Să nu ajung să-ncep să-i caut cu lupa pe te miri unde prin Univers ca să fac curăţenie după tine !

-Pot să intervin în evoluţia lor ?

-Da, dar nu direct. Foloseşti factorul Mesia ! Înainte să-i dai drumul, să-mi spui ce temă are proiectul tău..

-A, asta deja ştiu ! V-am spus că am câteva idei..

-Da ? Ia să auzim !

-Tema va fi arta. Creaţia artistică. Îi voi programa cu talentul şi nevoia să se exprime.

-Interesant !

-Şi mai am o temă..

-Care ?

-Vreau să-i las să creadă că pot ajunge ei înşişi zei, sau, mă rog, că pot crea zei.

Îndrumătorul izbucni în râs.

-Ce rahat de zeu crezi că vor putea concepe asemenea fiinţe ?

-Păi, probabil că niciunul, dar va fi interesant să le urmăresc conceptele.

-Da, dacă tot îi faci artişti, vor avea germenele creaţiei în ei. Sigur se va manifesta şi-n direcţia asta. Te-ai gândit bine şi m-ai făcut curios. O să trec mai des să văd cum merge treaba ! Să documentezi absolut totul, da ?

-Da. Dacă fac muzică bună, poate experimentul acesta va sta la baza viitoarei mele specializări.

-Da ? Îndrumătorul se aplecă conspirativ spre Dumnezeu şi-i introduse ceva în mână. Uite, aici e un cod care te va ajuta cu gena creaţiei de artă ! Să nu te prind că scapi cuiva vreo vorbă ! Dacă iese ceva interesant..pictură, sculptură..orice, eu vreau să ştiu primul de asta.

Dumnezeu îi zâmbi şi-i făcu semn cu ochiul.