Lazy Sunday Morning

Afară s-a făcut anormal de frig, dar nu-i bai! Trag de fiecare clipă a dimineţii, lungind-o şi savurând ideea de-a nu trebui să fac nimic. Dacă era vreme bună, aş fi fost pe terenul de tenis. Aşa, stau cu ceaşca de cafea în faţă şi ascult nişte ritmuri latino uşurele, care mă poartă către zări mai însorite. Undeva, cât mai departe de orice!

Azi n-am chef nici de televizorul pe care politicieni se burzuluiesc fără să zică nimic, nici de ciobani ofticaţi că-i vede pe alţii luând titlul şi banii! Undeva, mai spre seară, o să văd un film, dar deocamdată şi arhiva cinematografică aşteaptă. Până şi cartea de pe noptieră mi se pare prea grea în dimineaţa asta!

Stau şi scriu, pentru că, pentru mine, a scrie e o plăcere egală cu savuratul cafelei şi ascultatul muzicii. Dac-aş fi fost Mozart, probabil aş fi clăpăcit pianul… Aşa, mă mulţumesc cu păcănitul tastaturii!

Din bucătărie se aude zornăit de vase spălate. Unii nu reuşesc sau nu vor să piardă nici o clipă şi, de cum sar în picioare, prind să trebăluiască! De parcă le-ar fi frică de năvala gândurilor sau s-ar simţi cumva vinovaţi de tentativă de chiul.

Treaba lor!

În clipele astea, totul poate aştepta! Nu moare nimeni dacă vasele mai stau nespălate câteva ceasuri!

În schimb, whisky-ul acela pare că suferă că nu-l gustă nimeni! E cam dimineaţă, totuşi, deşi undeva pe lumea asta e deja după-amiază, sau chiar seara.. Dacă tot ne-am globalizat, îmi iau paşaportul de cetăţean planetar şi pot să mă teleportez instantaneu în orice loc vreau!

Sentimentul că-mi pot face propriile reguli şi că nu trebuie să ascult de ce zic alţii e foarte pregnant în dimineaţa asta.

O fi semn de libertate? O fi însemnând că sunt stăpânul propriei mele vieţi?

Poate!

Poate de aceea ador dimineţile leneşe de duminică!