Lumea lucrurilor care nu există

În primul rând, ceea ce urmează să vă spun e un mare secret. E atât de secret încât nimeni nu recunoaşte existenţa lui. Nu mă credeţi ? Întrebaţi pe orice om mare şi vă va privi ciudat şi vă va spune, aproape fără ezitare, că aşa ceva nu există. De altfel e logic să susţii că lumea lucrurilor care nu există nu există ea însăşi. Fiind formată din lucruri care nu există, e oarecum de aşteptat ca nici acea lume să nu existe. Oamenii mari adoră să încurce lucrurile în felul ăsta ! E felul în care se cred mai grozavi decât copiii. De aceea-şi şi spun, cu emfază, „Cei mari”. Şi doar n-o să credeţi că asemenea persoane vor da pe mâna „celor mici”, a prichideilor, cum le place să ne spună, un asemenea secret !

Ascultaţi-mă pe mine, căci eu doar arăt ca un om mare, dar înăuntru am rămas tot un prichindel: Lumea lucrurilor care nu există, există cu adevărat. Tocmai fiindcă m-am deghizat ca unul de-al lor, am izbutit să aflu acest secret pe care vi-l spun acum şi vouă.

Ei, altfel ar fi fost viaţa mea de prichindel dac-aş fi ştiut de lumea asta ! Dar nu-i rău nici aşa !

Aşa că, hai să ne dăm mai aproape, să nu ne audă careva şi să vă spun cum e cu lumea asta a lucrurilor care nu există.

Poate credeţi că glumesc ! Sau, poate, credeţi că vreau să vă păcălesc, promiţându-vă lucruri care nu există !

Ei, aşi !

Ce ? N-aţi mai auzit de lucruri care „nu există” dar pe care toată lumea le ştie şi le aşteaptă ? Chiar şi aici, în lumea lucrurilor care există, sunt destule lucruri care „nu există”. Doar aţi auzit pe unul sau pe altul râzând şi spunând: „Haide, tataie, aşa ceva nu există!”

Să vă dau câteva exemple de lucruri care „nu există” din lumea asta ?

Uite, Moş Crăciun, de pildă. Eee ? Ce mai ziceţi ? Sau iepuraşul de paşte..sau îngeraşul, sau căpcăunul Bau-Bau din dulap, care se uită dacă mâncaţi tot din farfurie. Îl ştiţi doar, nu ? Mai vreţi ? Ce ziceţi de Moş Ene, care vine pe la gene ? Sau de barza care aduce copilaşi ? De zâna măseluţă, de piticul din pădure şi alţii şi alţii...

Există sau nu ?

Nu i-aţi văzut de atâtea ori la televizor ? Bine, la televizor apar tot felul de oameni, îmbrăcaţi în costume care vorbesc despre tot felul de lucruri despre care toată lumea ştie că nu există, dar îi lasă-n pace să vorbească. Vorbesc de creşteri salariale, de autostrăzi şi de tot soiul de alte baliverne. Cine mai stă să-i creadă ? Dar, pe lângă astea, mai sunt multe, multe alte lucruri care „nu există” în jurul nostru. Muzele care-i inspiră pe artişti, drăcuşorul care-şi bagă coada şi face ca mingea şutată să nimerească bara, piticul năzdrăvan care murdăreşte cu noroi ghetuţele copiilor cuminţi sau nenea dezbrăcat care locuieşte în dulapurile soţiilor frumoase.

Eee ! Ce mai atâta vorbă ? V-am convins, nu ?

Deci, hai să vă spun de ce nimeni nu a putut să-i vadă pe toţi ăştia..decât la televizor. Ciuliţi urechea, că o să spun doar în şoaptă ! Nu-i vedem, pentru că toţi ăştia de care v-am zis sunt, de fapt, locuitori ai lumii lucrurilor care nu există..

Normal, nu ?

Păi cum altfel !

Ei nu stau în lumea asta, de aceea nu-i poate vedea nimeni. Stau liniştiţi acolo, în lumea lor, şi vin dincoace doar aşa, în vizită. Fac treaba, sau boroboaţa şi „Pac !”, au şi plecat înapoi. E simplu, nu ?

Cum fac asta ?

Ei, ăsta e cel mai mare secret! Iar acum, o să vi-l spun şi vouă. Doar să promiteţi că n-o să mai spuneţi la nimeni, bine ? Vă spun şi de ce..dar, dup-aia..

Se poate trece din lumea asta în lumea lucrurilor care nu există prin orice loc sau lucru care se deschide.

DAR !!!

Staţi aşa, că nu-i aşa de simplu ! Doar cine ştie de lumea aceea poate deschide poarta către ea... Adică ?..o să mă-ntrebaţi..Adică cum ?

Adică trebuie să credeţi în lumea aceea ca să puteţi intra în ea ! Dacă nu credeţi, e degeaba ! Puteţi deschide orice lucru, că n-o să găsiţi nimic !

Sunteţi nedumeriţi ? Hai să vă dau un exemplu, poate vă va fi mai simplu de înţeles.

Ştiţi bisericile ? Clădirile alea înalte, cu turle şi clopote... Ei, tot acolo sunt nişte cărţi. Aşa, mai roase, cu multe pagini şi-n care scrie ceva, mărunt-mărunt, în ele. Dacă o să intraţi într-o biserică din asta şi-o să fiţi atenţi la cei care deschid cărţile alea..o să vedeţi că oamenii aceia intră în altă lume. Aşa, dacă luăm cartea aia, să zicem, la întâmplare, ca şi cum ar fi o oricare altă carte, şi-o deschidem..ne uităm şi...nimic ! Nişte litere şi, poate, vreo floricică uscată. Dacă, însă, o facem ca acei oameni care pe lângă carte îşi deschid şi inima, atunci da..atunci ni se deschide poarta şi putem vedea şi intra într-o parte a lumii lucrurilor care nu există.

Aţi înţeles ? Dacă deschideţi orice cu toată inima şi crezând cu adevărat, atunci puteţi intra în lumea de care vă spun.

Orice ?

Da ! Orice se poate deschide ! O carte ? Da ! Un sertar ? Da.. Televizorul ? Sigur..de aceea multe din lucrurile care nu există le vedem la televizor.. Să vă mai spun eu..o cutiuţă, o scoică şi chiar un buzunar.. Toate duc spre lumea lucrurilor care nu există. De aceea pot dispărea oricând vizitatorii care vin de acolo în lumea noastră. Dacă simt că vine cineva, pac, deschid ceva şi gata !

Dar, aţi promis că nu veţi spune la nimeni ! Ştiu..şi eu am promis c-o să vă spun de ce. N-am uitat şi uite că vă spun. Să nu spuneţi la nimeni din două motive. Unul, toţi cei din lumea lucrurilor care nu există sunt prieteni cu cei care cred în lumea lor. Şi-i ajută ! De aceea, despre unii oameni nu se ştie de ce, dar au noroc. De aceea !

Dar, dacă spui şi la alţii, care nu cred cu toată inima, atunci locuitorii care nu există se supără şi fac taman pe dos. Adică, îţi încurcă socotelile. Aţi auzit de ghinionişti, nu ?

În plus, dacă spui aşa, în dreapta şi-n stânga, râde lumea de tine şi vei începe chiar tu să te îndioeşti de ce spui. Şi uite-aşa, dacă mai trebuie s-o spun, eşti alungat cu totul din lumea aceea. Gata, ţi se închid porţile !

Păi, nu-i păcat ?

Bine ? Atunci aşa rămânem şi, dacă sunteţi cuminţi, de fiecare dată când ne întâlnim vă voi spune câte-o snoavă a călătoriilor mele în lumea lucrurilor care nu există. Ooo, am multe-multe-multe lucruri să vă povestesc, care de care mai minunate !

Mă gândesc chiar să scriu toate poveştile astea şi să le pun într-o carte pe care s-o poată citi prichindeii înainte de culcare. Oricum, n-o să mă creadă nimeni..

Auzi tu ! ..Lumea lucrurilor care nu există ! Ha !