Labirint

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Nu ne potrivim


Nu ne potrivim ! Ştim amândoi asta în timp ce dansăm. Ritmul de bachata cuprinde întreaga atmosferă, electrizând-o. Pe ringul de dans cupluri se mişcă cu mişcări în acelaşi timp lascive şi nervoase, privindu-se adânc în ochi. Şi eu mă uit în ochii tăi. Tu te uiţi într-ai mei. Totul e ca o confruntare mută. Paşii de dans ni se armonizează mult prea firesc şi nu mă pot împiedica să zâmbesc. Îmi zâmbeşti înapoi şi mă provoci cu unduiri feline.

Nu pot să nu te admir. Nu pot să rămân indiferent la graţia mişcărilor tale feline şi-ţi vin în întâmpinare agresiv. Te fereşti printr-o piruetă, după care privirile iar ni se înfruntă.

Dansăm foarte aproape. Sunt chiar în spatele tău şi-ţi simt parfumul degajat de căldura corpului. Îţi simt trupul unduindu-se şi atingându-mă provocator. Te împingi, apăsându-ţi spatele de pieptul meu. Oare-mi simţi inima cum bate ?

Privit din afară, probabil duelul nostru are ceva fascinant. Dar nimeni n-are ochi pentru noi şi ne ducem bătălia anonimă, printre alte siluete care şi-o poartă pe-a lor, învăluiţi de muzica cu ritm hipnotic.

Eşti frumoasă ! Superbă chiar ! Dar, nu ne potrivim ! Am apucat să vorbim puţin înainte de-a dansa şi acum nici unul din noi nu-şi mai face iluzii şi dansăm ca şi cum ne-am răzbuna, arătându-i celuilalt ce pierde.

Ne-am vânat din priviri toată seara. Tu erai cu alt grup, eu eram cu amicii mei. Ne priveam cam prea insistent şi poate că visam fiecare cu ochii deschişi, imaginându-ne, o clipă, cum ne-ar fi viaţa unul lângă celălalt. Oare aşa ai gândit şi tu ? Sau doar erai la vânătoare ?

Mă ardea privirea ta, mă fascinau buzele tale care şopteau cuvinte pe care nu le puteam auzi şi care pe urmă se despărţeau, eliberând un râs zglobiu, care-ţi lumina figura. Şi-mi aruncai o privire care mă răscolea. Apoi îţi muşcai buzele.

Fermecată clipă !

Un amic comun ne-a prezentat şi totul a început să se destrame. Fiecare replică de-a noastră smulgea o fărâmă de iluzie. Eram din lumi diferite, gândeam diferit, apreciam fiecare alte lucruri...

Şi totuşi, erai strălucitoare şi continuai să zâmbeşti. Poate, de fapt, în tine nu s-a rupt nici o vrajă. Poate..

Simţeai, oare, cum se dărâmă castelul meu de cărţi de joc sub apăsarea crudei realităţi ?

Apoi a început muzica şi-am tresărit amândoi. Eu adoram ritmul acela ! Şi tu la fel ! Se părea că, totuşi, avem măcar un lucru în comun şi-am păşit dintr-un impuls pe ringul de dans, amândoi, fără să fie nevoie de vreun cuvânt. Doar ne priveam în ochi, începând să ne mişcăm de parc-am fi dansat împreună întotdeauna.

Nu ne potrivim şi totuşi dansăm atât de bine împreună !

Se spune că poţi spune cum face cineva dragoste după felul în care dansează, iar, incitate de gândul ăsta, privirile mele te dezbrăcau. Nu mai era, oricum, nimic de pierdut ! Amândoi ştiam că, odată cu ultimul acord al muzicii, totul se va destrăma pentru totdeauna şi profitam de iluzia unei clipe.

Ştiam că simţeai la fel, căci trupul tău mă provoca, iar ochii tăi se închideau exact când gândurile mele te pătrundeau. Braţele tale se ridicau, oferindu-mi priveliştea bustului tău exact când eram mai însetat, iar ritmul ne îmbăta pe amândoi.

Dansam, împlinind un ritual carnal.

Doi oameni care nu se vor potrivi niciodată. Magia unei clipe. Un ring de dans şi-o iubire înfocată care nu există cu adevărat..

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]



<< Pagina de pornire