Al doilea soare

Totul a pornit de la o idee. Ideea este sămânța care, odată încolțită în mintea oamenilor, crește ca o buruiană ce nu mai poate fi oprită. Pe lângă faptul că avea beneficii economice evidente, ideea venea într-un moment foarte potrivit. Lumea se zbătea de ani buni în ghearele unei crize ce nu părea să aibă vreun capăt. Abia se zărea un licăr de speranță și deja alte capete nebănuite ale demonului își făceau apariția. Deficite publice, falimentele planurilor de pensii și sănătate, scumpirea carburanților și alimentelor, valurile de emigranți ce luau cu asalt ultimele oaze aparente de prosperitate, revoluții care izbucneau în țări care cu doar 10 ani înainte păreau exemple de stabilitate…

Lumea era obosită și-avea nevoie de-o soluție. De-un vis care să polarizeze imaginația și eforturile tuturor. De ceva care să-i permită să spere. Să-și facă planuri de viitor. O lume fără planuri de viitor, încet-încet, se sufocă.

Al doilea soare!

Un soare creat de om, care să strălucească pe cer la comandă. Ce simbol ar fi putut fi mai potrivit? Era destul ca orice om să-și ridice privirea și să se lase îmbăiat, odată cu razele luminoase și calde, de valuri de beatitudine și speranță. Era semnul că orice greutăți pot fi depășite. Cea mai bună confirmare a creativității umane.

Calculele arătau chiar simplu. Întinderea unor imense suprafețe flexibile reflectorizante în poziție geostaționară era fezabilă și relativ ieftină. Poziția era astfel aleasă încât imensa oglindă spațială reflecta lumina soarelui spre pământ, în funcție de orientarea dorită. Noaptea se transforma în zi. Nu mai era nevoie de iluminat artificial.

Nu mai era nevoie de încălzire, pentru că razele soarelui erau dozate foarte precis deasupra orașelor, reglând temperatura la sol. Orașele se aflau într-o veșnică vară timpurie și blândă. Prin reglaje fine puteau fi controlate temperaturile diferitelor zone, dirijându-se astfel clima lor. Rezultatul imediat a fost un boom al producției agricole, revărsând asupra omenirii un belșug neașteptat și binevenit. Prețul combustibililor a scăzut, nefiind nevoie de iluminat și încălzire. Mai mult, prin concentrarea luminii solare în câteva locuri, au apărut centrale solare de mare eficiență, ceea ce a impulsionat apariția de vehicule electrice nepoluante și ieftine. Energia era nelimitată și aproape gratis.

Omenirea era în pragul unei noi ere.

Primul soare a fost construit deasupra Europei, al doilea deasupra Chinei, iar al treilea deasupra SUA. Un soare artificial era de ajuns pentru un continent întreg. Mai multă căldură era trimisă la suprafața Terrei, dar prin reducerea poluării și prin ventilarea cu ajutorul vânturilor controlate, s-a evitat efectul de încălzire globală.

Noi și noi zone își doreau să trăiască sub un soare artificial, iar industriile aveau comenzi cum nu mai avuseseră de mult. Lumea își recăpătase optimismul și efervescența.

Evident, activitatea sorilor artificiali se cerea coordonată, pentru a nu da naștere la uragane. Cu trei sori artificiali, lucrul nu era foarte complicat, dar, pe măsură ce Australia, Africa de sud, Brazilia, India, Rusia și alte state își cereau proprii lor sori artificiali, chestiunea devenea mai complicată.

Prima care a folosit soarele artificial ca o armă de șantaj a fost China. Ca să reducă la tăcere pretențiile Indiei, și-a poziționat soarele artificial ca să-l eclipseze pe cel real deasupra Indiei. Ziua a devenit noapte și după doar două zile în Mumbay a început să ningă. În replică, hackerii indieni au spart controlul soarelui chinez și-au provocat o caniculă nemaipomenită deasupra Shanghaiului. Pomii luau foc ca niște chibrituri.

A fost convocată o conferință internațională de urgență. Țările mici și-au proclamat cu vehemență dreptul la lumina artificială. Din ce în ce mai multe voci cereau naționalizarea companiilor care controlau sorii artificiali. Cei mari își vedeau interesele și supremația amenințate și ofereau în schimb energie și alimente gratuite. Plus investiții și locuri de muncă. S-a ajuns, astfel, la un acord care limita numărul de sori artificiali la 9. Câte unul pentru fiecare continent, inclusiv Oceania, și trei pentru Asia, unde trăia jumătate din populația globului.

Însă a fost evitată cu grijă adoptarea unei noi Charte a drepturilor omului și naționalizarea companiilor solare, iar controlul sorilor a fost menținut de companii din Europa, SUA și China. Fiecare controla câte un soare artificial. Statele au promis că vor veghea ca aceste companii să respecte legile și regulile și să limiteze marjele lor de profit. Lumea s-a liniștit, mulțumindu-se cu noile avantaje, deși multe voci proroceau că lumea își pierde din libertate și a ajuns la mâna câtorva companii gigant, a căror putere deja o depășea chiar și pe cea a marilor state. Puterea s-a concentrat prea tare în mâini mult prea puține, ziceau ei, iar independența multor țări a devenit literă moartă, acestea depinzând total de importul de energie și de alimente, resurse controlate de o nouă elită planetară.

Însă mereu există nemulțumiți și voci cârcotașe! Nimeni nu voia să revină la criza dinainte. Progresul are, inevitabil, pe lângă avantaje, și inerente noi condiționări. Ca să pășești înainte, trebuie să te rupi de trecut!

Acest articol participă la concursul “Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!” , organizat de Pioneza Dintre Fese