Nine

Am văzut un film care e, după părerea mea, mai bun decât ar sugera nota IMDb (6,6). Mă aşteptam să văd ceva indecis, bazat mai mult pe numele grele din distribuţie decât pe substanţa cinematografică.

M-am înşelat şi sunt fericit s-o spun. Am fost absorbit de atmosfera magică, purtat înainte şi-napoi prin timp, suferind alături de personajul principal şi înţelegându-i angoasa şi setea de răspunsuri.

Dar, mai presus de toate, filmul e de o frumuseţe mirifică şi te laşi cu bucurie imersat în caruselul cu poveşti care se roteşte mereu. Filmul îşi merită cu prisosinţă nominalizarea la Oscar pentru Best Achievement in Art Direction.

În particular, piesa lui Fergie şi dansul cu temă oarecum ţigănească e magie pură - într-atât e de frumoasă imaginea cinematografică.

Filmul e multi-layer şi rămâi pe gânduri de foarte multe ori, doar ca să fi smuls de un nou caz, de un alt punct de vedere. Un om îşi caută menirea şi pune-n balanţă lucruri, suflete şi principii între care e nevoit să aleagă. Ce ne face ceea ce suntem şi ce merită sacrificat în numele împlinirii unui destin ? Personajele se succed ca-ntr-un proces, nesigure dacă sunt de partea acuzării, a apărării sau sunt doar simpli martori. Deşi, în final, nimeni, nici măcar spectatorul, nu poate rămâne un simplu martor indiferent. E o poveste din lumea poveştilor care strigă să fie scrise şi să se nască-n lume. Neapărat de văzut !